...desigur ca traim intr-o societate moderna care se presupune, macar la nivel teoretic, ca a lasat in urma ideile preconcepute, prejudecatile si discriminarile de orice natura. O societate care se manifesta si se dezvolta sub semnul egalitatii de sanse si, mai ales, egalitatii in drepturi. Constat insa, din ce in ce mai frecvent in ultima vreme, faptul ca exprimarea unor opinii care nu sunt in linia opiniilor generale, da nastere unor asalturi destul de agresive din partea celorlalti si atrage, asupra emitentului, un soi de oprobriu public caruia nu-i gasesc o explicatie.
Astfel, ma intreb totusi daca am ajuns sa fim realmente constienti de faptul ca fiecare dintre noi are dreptul la propriile alegeri si propriile convingeri fara a fi etichetat intr-un fel sau altul de ceilalti. Insa in acelasi timp, ma intreb si daca faptul ca judecam pe cineva in functie de alegerile facute, insa in raport de propriile crezuri, ne face sa fim mai putini corecti. Raspunsul, ca de obicei, se afla cel mai probabil undeva pe la mijloc.
Daca gasesc ca este normal sa ne formam o opinie inclusiv asupra opiniei altora, lucru pe care il facem cu totii prin prisma naturii noastre, nu gasesc la fel de normal sa ne revolte atat de puternic sau sa ne simtim intr-atat de amenintati de ideile care difera de ale noastre, incat sa ne transforme comportamentul si atitudinea fata de acestia in manifestari agresive si jignitoare. Formarea unei opinii proprii cu privire la orice si la oricine este una dintre caracteristicile definitorii ale fiintei umane. Este insasi esenta libertatii de exprimare si dreptului la opinie. In acelasi timp insa, constientizarea valabilitatii acestui drept pentru toti, iar nu doar pentru unii, este un element esential al insasi existentei acestuia.
Fiecare dintre noi, cat si categora sociala, culturala sau de orice alta natura din care face parte, are senzatia ca detine adevarul si considera de multe ori ca unii sau altii sunt in eroare doar pentru ca nu au acelasi sistem de valori cu al sau. Dincolo de conceptele si legile generale si universal valabile la nivel de societate, ce au rolul de a mentine un echilibru intre oameni, esuam constant in a realiza ca adevarul nostru, al fiecaruia, este unul atat de relativ, fiind format doar ca urmare a cunoasterii unor parti de informatie, cele la care am avut acces, fiind astfel, totodata, atat de limitat. Nu realizam ca din acest motiv adevarul devine atat de schimbator si de cameleonic, devine o chestiune care se transforma si se reconfigureaza permanent in functie de ochii privitorului. Nu vrem sa constientizam ca lumea asta, dincolo de ceea ce percepem noi, este, de fapt. mult mai mult si nu intelegem ca, inclusiv in lumea cunoscuta noua, exista mult mai multa informatie decat detinem noi si decat am putea asimila vreodata. Asta face ca realitatea si adevarul fiecaruia sa fie, de cele mai multe ori, diferit de realitatea si adevarul celuilalt. Ceea ce este drama pentru mine poate fi o gluma pentru altul, ceea ce este corect pentru mine poate fi absolut gresit pentru altul, iar ceea ce este drept pentru mine poate fi infinit nedrept pentru altul.
Realitatea si adevarurile noastre nu sunt de sine statatoare. Ele se formeaza, se modeleaza, se raporteaza, se influenteaza, se subiectivizeaza. Toate notiunile umane despre lumea ce ne inconjoara se formeaza in primul rand prin antiteza. Intelegem binele in raport de rau, intelegem lumina in raport de intuneric, intelegem prezenta in raporat de absenta, de lipsa. De asemenea, ne dezvoltam perceptiile in functie de cum suntem educati, de mediul in care ne dezvoltam, dar si in functie de anumite elemente particulare ale caracterului nostru. Si atunci ...ce ne face sa credem ca un adevar este mai adevarat decat altul si ca o opinie este mai corecta decat alta? Cred ca fiecare este indreptatit la propria opinie asupra lumii, inclusiv asupra opiniei altuia, atat timp cat nu o ingradeste si nu ii incalca acestuia dreptul la a si-o exprima, insa cred ca nimeni nu detine adevarul absolut si cred ca acesta este cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retinem.
scris de Ariana Jordan