Ma intriga conceptul de egalitate intre femei si barbati, la fel cum ma intriga si partizanii, mai pasionati sau mai tracuti, ai fiecarei parti, care sustin ca unii sunt mai egali decat ceilalti. Sunt controverse fascinante care probabil nu vor inceta niciodata in totalitate sa existe.
Ma intreb de ce aceasta nevoie de egalitate sau de a fi mai egal decat altul. Sa fie oare faptul ca natura noastra ne face sa simtim nevoia incontrolabila de a alinia totul, de a limita si de a reduce totul la ceva ce se incadreaza intr-o categories au alta? Sa fie oare faptul ca nu putem suporta idea de a fi depasiti de ceva sau de cineva intr-atat incat singura modalitate de a ne simti comfortabil este sa cream o iluzie care sa corespunda dimensiunii egourilor noastre? Sau sa fie faptul ca idea de “diferit” ne sperie atat de tare incat pur si simplu nu avem capacitatea de a o accepta fara a o limita, aducand-o la un nivel mult mai accesibil noua?
Pe de alta parte… este neaparat aceasta consacrare a egalitatii o masura sau o expresie suprema a evolutiei umane? Este oare acest concept realmente atat de unanim acceptat si reprezinta el o notiune atat de importanta in economia convietuirii noastre? Este el, de fapt, chiar atat de necesar pentru a pune capat unui nesfarsit “razboi” intre cele doua sexe? Chiar este asta singura modalitate in care ne putem opri din a considera ca unii sunt mai buni sau mai rai decat ceilalti in vreun fel?
Personal, nu cred. Nu cred nici ca suntem egali, nici ca unii sunt mai buni decat ceilalti. Nu cred ca daca ne etichetam de buna voie ca fiind egali este neaparat vreo dovada de mare inteligenta. De asemenea, nu cred ca acest concept este atat de consolidat in mentalitatea societatii actuale, pe cat s-ar dori sa fie.
Cred totusi ca ideea de egalitate intre femei si barbati este inteleasa gresit din start si este mult prea profound confundata cu idea de egalitate a drepturilor umane. Faptul ca am ajuns la un nivel de evolutie umana, sociala si intelectuala la care este inteles si acceptat fara urma de indoiala ca atat femeile cat si barbatii au aceleasi drepturi, nu inseamna musai ca trebuie sa punem un semn de egalitate intre ei ca si forme ale manifestarii umane. De asemenea, cred ca a considera ca unii sau altii sunt mai presus decat ceilalti, ca sunt “mai egali” decat ceilalti, nu este decat un semn de slabiciune din partea celui care gandeste asta.
Cred ca suntem pur si simplu diferiti si totodata complementari. Cred ca femeile sunt mai sensibile si mai delicate decat barbatii si asta e absolut normal. In asta consta frumusetea feminina. Cred ca barbatii sunt mai duri si mai puternici in fata vitregiilor vietii si asta e absolut normal. In asta consta frumusetea lor. Cred, in acelasi timp, ca sunt barbati care pot fi mai sensibili decat multe femei si cred ca sunt femei ce pot fi mai puternice decat multi barbati si asta fiind la fel de normal. In asta consta frumusetea individualitatii. Cred ca de-o potriva, atat femeile cat si barbatii sunt capabil atat de inteligenta deosebita cat si de prostie fara margini. Cred ca si unii si altii au calitati si defecte, bune si rele, frumusete si uratenie morala.
Cred ca fiecare dintre noi este unic si diferit in felul lui si cred ca a pune intre ei un semn, fie el de egalitate sau orice alt fel de semn, nu poate decat sa stirbeasca dimensiunea si frumusetea individualitatii si particularitatii umane.
scris de Ariana Jordan