Lumea toata, galaxia, universul asta mare…
Cum sa nu fie create si sa fie o-ntamplare?
Are logica mai multa si mai buna explicatie
Cand gasim in Dumnezeu sursa noastra de creatie.
Cine ne-a facut pe noi? Cine le-a gandit pe toate?
Nu-s nascute din neant asa pe neasteptate.
Cineva le-a asezat, le-a croit, le-a potrivit,
Toate sunt asa cum trebuie, sunt perfecte negresit.
Poti privi lesne Pamantul si-ai sa vezi fara-ndoiala
C-a fost asezat cu grija si cu multa chibzuiala.
Totu-i bine potrivit si cu geniu faurit,
Sa-ntretina viata noastra asa cum a fost menit.
Dar e asta firul logic sau e inversa-ntrebarea?
Nu cumva e viata noastra in raport cu asezarea?
E Pamantul pus aici sa-ntretin-acest model
Sau ne-am dezvoltat asa, c-asa ne-a permis-o el?
Si de-s toate faurite de un geniu creator,
Ajungem fara tagada la misterul urmator.
Pe El cine L-a gandit si cine L-a faurit?
El exista pur si simplu? E din Sine rasarit?
Daca El este aievea si din Sine s-a nascut,
Dac-a fost si va ramane si Sfarsit si Inceput,
De ce n-ar fi universul al sau propriu creator,
Dup-aceeasi explicatie, fara alt Fauritor?
De ce cautam solutia refuzand o realitate
Si ne complicam gandirea creand alta entitate?
Poate fi acestă viata si-universul acceptat
Doar daca are in spate un zeu personificat?
Poate ca avem nevoie, la nivel spiritual,
Sa stim ca avem un “Tata” si ne este necesar
Sa gasim in El un sprijin si o oaza de comfort,
Sa-nfruntam aceasta viata c-o idee de suport.
E un adevar stiut la nivel de ordin logic
Ca ne modeleaza viata planul nostru psihologic.
Prima si intaia oara stim statutul de copil,
Cand ne apara parintii si fac totul mai facil.
Apoi la maturitate, cand viata devine grea,
Si cand nu mai pot parintii sa ne apere de ea,
Suntem singuri noi cu viata si alegem nencetat
Sa ne construim un sprijin dintr-un “Tata” inventat.
El ne-alina suferinta si-L privim ca ajutor,
Dar Il facem de-o potriva de toate raspunzator.
Cand e liniste si bine, este El cel iubitor,
Cand e rau si-i suferinta, e El cel neiertator.
Cand suntem intr-un impas alergam la El pe fuga,
Ne-nchinam in fata Lui si ingenunchem in ruga –
“Salveaza-mi copilul, Doamne, ca este nevinovat.
Gaseste-i inimă buna ca sa poata fi salvat!”
Si-i gaseste si i-o da si esti tare fericit,
Dar ca sa-ti ajute tie, alt copil tot a murit.
Si sa-mi spui acum, te rog, ce-nseamna divinitate,
Cand dreptatea cea divina este doar pe jumatate?
Caci un zeu atotoputernic si de toate stiutor
Care este totodata iubitor si iertator,
Un zeu plin de bunatate care-i bun in toate cele,
Sigur nu ar fi creat o lume plina de rele.
Insa raul e prezent si-l gasim in tot si-n toate,
Nu-i facut si nu-i creat, e o simpla realitate.
Unde-i plus va fi si minus, ca-ntr-un calcul matematic,
E un echilibru cosmic, e-adevar axiomatic.
De privim in jurul nostru la orice oranduiala,
Nimic nu-i perfectiune, toate-s pline de greseala.
La fel e si universul, nu-i perfect, e evolutie.
Daca el ar fi creatie, e gresit in executie.
scrisa de Ariana Jordan