Pe masura ce evoluam si ne dezvoltam, pare ca totodata ne pierdem din frumuseste si umanitate. Devenim mai reci, mai distanti, mai rai, iar valorile esntiale ale vietii se pierd putin cate putin, ramanand doar niste idei vagi si invechite ale trecutului. Omenirea intreaga este intr-o goana nebuna ca intr-o cursa de care-i depinde viata. Toata lumea alearga, se grabeste, se precipita, nu are timp, nu are cand, nu are cum. Alergam catre servicii, intre intalniri, la cumparaturi, dam telefoane, trimitem mail-uri, mancam in goana, dormim pe apucate. Traim vieti maraton fara sa realizam ca viata ramane pe langa noi si se sfarseste inainte sa ne dm seama ca am pierdut-o. Nu mai e timp pentru citit, pentru natura, pentru o masa linistita, pentru o zi in familie sau o dupa-amiaza cu prietenii.
Cu trecerea timpului, nevoile umane au depasit cu mult limitele necesitatii si au ajuns sa se dezvolte in diverse forme de obsesie, snobism sau etalare.
Nevoia de supravietuire s-a transformat in dependenta de munca si in obsesie pentru cariera. Ne vedem parintii doar de sarbatori si uitam ca ei imbatranesc, iar timpul lor se scurge si poate nu vor mai fi acolo pana la concediul urmator. Ne intalnim prietenii la nunti, botezuri sau inmormantari. Ne crestem copiii cu bone, in scoli cu program prelungit sau la bunici. Ii vedem in vacante sau dimineata si sera cand le spunem noapte buna. Ii parasim in mainile altora si ii obisnuim sa primesca lucruri in loc de timp impreuna. Ii abandonam in incertitudinile varstei, unde fara sprijinul si stabilitatea de familie, ajung sa se piarda in mrejele ispititoare ale tentatiilor, dorindu-si sa se maturizeze inainte de vreme, iar cand ne deschidem ochii gasim niste straini pe care nu-i mai recunoastem.
Nevoia de socializare si apropiere a dezvoltat in timp cele mai sofisticate metode de comunicare doar ca sa ne distanteze si sa ne instraineze si mai mult unii de altii. Avem mii de prieteni virtuali, dar nu cunoastem pe nimeni. Ne transmitem fotografii cu flori, fotografii cu cadouri, ne scriem „La multi ani” in retele virtuale, ne impartasim bucuriile si tristetile online cu straini care ne cunosc doar din citate si maxime postate de dincolo de ecranul computerului.
Nevoia de informatie s-a transformat in aviditate de barfa si senzational. Alergam dupa mondenitati, ne place ieftinul si ne incanta mediocrul. Preferam mizeria si gunoiul mediatic in detrimentul unei emisiuni despre cultura sau despre arta. Citim ziare de scandal, urmarim stiri despre nenorociri umane transformate in derizoriu si vandute ca spectacol. Vizionam tot mai neobositi show-uri obscene si triviale ce promoveaza si induc prostie si ignoranta.
Nevoia de bani s-a transformat intr-o goana disperata dupa numarul lor. Banii ne conduc vetile si ne transforma caracterele. Toti suntem manati de dorinta de mai mult, de mai mare, de mai opulent. Vrem case din ce in ce mai mari in care sa ne ratacim pe holuri, masini cat mai rapide si mai pretentioase care sa aiba nevoie de propriile sosele pentru a putea circula. Vrem haine direct de pe podiumurile prezentarilor de moda pentru a epata si a ne crea o imagine cat mai grandioasa. Suntem din ce in ce mai duri si mai necrutatori, alegem oamenii dupa foloasele pe care ni le pot aduce, ii promovam in viata noastra in functie de cat ne poate fiecare profita si ii aruncam apoi dupa ce si-au atins scopul programat de noi. Ii diferentiem in functie de posesiunile materiale, ii apreciem dupa valoarea financiara si ii catalogam dupa functii si titluri.
Avansam, ne tehnologizam, ne automatizam, ne robotizam, ne dezumanizam!
...opriti-va putin, luati si voi o pauza din haosul asta ce a devenit viata noastra. Mergeti si vedeti-va parintii, petreceti cu ei o zi, stati la o masa linistita impreuna si vorbiti. Iesiti cu prietenii la un suc si intrebati-i cum le este, ce mai fac, reamintiti-le ca sunteti „acolo”. Duceti o floare sotiei sau prietenei, luati-va iubitul sau iubita si iesiti la o plimbare. Luati-va copilul de mana si mergeti in parc. Cititi o carte, priviti un apus de soare sau savurati o piesa de teatru. Traiti! Viata nu este vesnica, nu o irositi!
scris de Ariana Jordan