...culori, senzatii, frumusete, buchet ravasit de timp si bucati de curcubeu. Natura isi plimba pensulele-i invizibile peste pamantul negru-cenusiu aratandu-si maretia si splendoarea precum un pictor care-si asterne sufletul pe-o panza. E ruginiu, e galben, rosu, e inca si mult verde, e trist si totusi e imbietor, ...e toamna. O toamna ce semana unei femei temperamentale si frumoase ce cauta sa fie admirata. E intensa, e cocheta si putin capricioasa, cateodata blanda, darnica si calduroasa, alteori putin cam rece, e fermecatoare si incantatoare si din cand in cand vijelioasa. Este toamna.
Ati ascultat vreodata toamna? Ea isi canta muzica peste tot in jurul nostru. Ritmurile ei ne trezesc nostalgii si ne ispitesc catre melancolie. Isi scutura frunzele in calea noastra, isi suiera adierea printre copaci, transformandu-ne parca plimbarile in niste calatorii in timp pe aripi de amintiri. Mie intotdeauna toamna imi aduce aminte de copilarie, de scoala, de mirosul cartilor si de clinchetul primului clopotel care anunta un nou inceput.
Azi e din nou toamna si imi plimb pasii prin frunzele ei amintindu-mi toate astea si gandindu-ma la ea ca la o oglinda a propriei noastre vremelniciei, ca la o fereastra prin care zarim cum timpul nu iarta nimic si cum totul este trecator. O fereastra prin care vedem cum toate incep usor, usor sa se ofileasca si sa moara, si prin care natura ne arata cel mai frumos spectacol al ei.
Pe aceasta punte ce leaga viata si moartea, efemerul si eternitatea, putem vedea splendoarea luptei dintre cele doua. Este o explozie de culori, este o sarbatoare a frumusetii, este un vals al naturii si al firii, ...este Toamna.
scris de Ariana Jordan