Ce a fost, ce va sa vie, cine sunt, unde ma duc?
Ne sugruma-ntraga viata, teama de necunoscut.
Cu trecut si viitor ne-nselam mereu prezentul,
Esuam necontenit sa ne pretuim momentul.
Ne-ntrebam cu disperare ce urmeaza dupa moarte,
Cautand o nemurire sa le dea un sens la toate.
Inventam raiul si iadul si cu viata de apoi,
Refuzam cu indarjire s-acceptam doar ce stim noi.
Fugim de indatorire si gandim neincetat
Ca nimic nu-i vina noastra, ca-i totul predestinat.
Ca soarta ne-asterne drumul ce deja e stabilit
Si ce-i scris deja in stele se-mplineste negresit.
Sau credem in judecata si in liberul arbitru,
Subjugati de frica Celui care sade la pupitru.
Suntem rai mizand prosteste pe iertarea de pacate,
Suntem buni sperand hoteste la primirea de rasplate.
S-acceptam ca-i intamplare, e de fel cel mai greoi –
Care-ar mai fi sensul vietii, ce rost am mai avea noi?
Cum sa crezi ca pur si simplu te-ai nascut din intamplare,
Ca ce ai acum e totul si n-are alta urmare?
Toti venim in lumea asta si plecam cum am venit,
Singuri noi cu viata noastra si nu luam cu noi nimic.
Nu stim ce sau dac-am fost, nici ce sau dac-om mai fi,
Tot ce stim si ne ramane este darul de-a trai.
Ca sa gasim sensul vietii si al nostru pe pamant,
Ce-ar fi sa privim la dansa putin mai in amanunt?
Ca-i divin sau intamplare, viata este unicat,
Doar traind clipa de clipa ii dam sens cu-adevarat!
scrisa de Ariana Jordan